Cum am trăit o vară pe motor

Honda CBR 600RR. Credits to @unixvik

Consider că viața se măsoară prin prisma experiențelor și se cântărește pe baza amintirilor pe care le adunăm zi de zi. Probabil am început fix cu o platitudine pe care nu am cu s-o demonstrez, ci pot doar să spun că asta-i părerea mea proprie și personală.

Până acum mi-am trăit viața cu tot felul de urcuşuri şi coborâşuri, toate pline de emoție, durere, fericire, exaltare, mândrie, supărare, dubii etc., dar întotdeauna mi-am dorit să trăiesc fiecare moment la intensitate maximă. Am încercat să sfidez regulile complacerii în rutina zilnică și am ales să fac chestii care mă diferențiază de ceilalți oameni. Practic am ales să experimentez lucruri care nu-s tocmai lesne de făcut pentru oricine din diverse motive.

După saltul cu parașuta, autostopul prin țară și prin Europa, scuba-diving, bunjee-jumping și alte senzații tari, a venit firesc dorința de a conduce o motocicletă, de a simți cum se învârt roțile pe asfalt, de a asculta cu plăcere zgomotul tobei de eșapament, de a simți cum vibrează motorul și cum vântul te lovește din plin la peste 100 km/h.

Am început școala de șoferi pentru categoria A acum 2 ani prin aprilie, iar permisul l-am luat abia în noiembrie din cauză că sistemul românesc se mișcă cu viteza melcului, dar nu asta contează. Important e că l-am văzut în mână și ardeam de nerăbdare să fiu primul la semafor, să accelerez și să-i las pe ceilalți conducători auto în urmă, iar prima oară când m-am urcat pe motor a fost la fel ca prima dragoste: tremuram de emoție și îmi era teamă de necunoscut.

După ce am împrumutat o Honda CBR 600 RR și am început să merg cu ea prin București am văzut cât de mișto e sentimentul acesta de libertate pe care ți-l oferă o motocicletă. Să fac 20 de minute până la serviciu pe un traseu pe care îl parcurgi într-o oră jumate cu mașina, mi s-a părut absolut fantastic. Nu îmi venea să mă mai dau jos de pe motocicleta asta. Atât de plăcut era!

Am conștientizat ce înseamnă viteza și m-am speriat un pic când mi-am dat seama că ajung la 150 km/h în doar câteva secunde și asta m-a mai temperat, practic mi-a mai redus din elan și euforie. Îmi amintesc că înainte să mă urc pe motocicletă ziceam că nu o să merg niciodată cu viteză, doar că adrenalina e fix ca un drog, vrei din ce în ce mai mult fără să știi care ți-e limita și ajungi s-o depășești în numai câteva secunde. Abia când îți arunci ochii la kilometraj și frânezi îți dai seama că inima ți-o luase deja razna și că trebuie să pui frână că altfel nu mai apuci să te oprești la timp.

De fiecare dată când mergeam pe stradă și mă întâlneam cu un alt motociclist la semafor ne salutam prietenește de parcă am fi împărtășit ceva secret ce conducătorilor auto le era oarecum ascuns. Simțeam că fac parte dintr-o bandă ai cărei membri se înțelegeau doar din priviri. Simțeam că în ciuda faptului că nu ne cunoaștem personal ne leagă ceva mult mai presus de acest lucru, și anume pasiunea pentru condusul pe două roți. Eram ca niște semizei ce îmblânzeau sau întărâtau bestia pe care o călăreau zilnic.

În scurta perioadă cât am condus pe două roți prin București am văzut cum e cu asfaltul ud, cum e atunci când accelerezi și-ți fuge spatele într-o fracțiune de secundă fără să-ți dai seama imediat ce tocmai ți s-a întâmplat. Am văzut cum e să conduci și pe timp frumos, dar și pe ploaie, ceea ce m-a împins să înțeleg cu adevărat de ce-și urează motocicliștii mereu “Asfalt uscat!“. Ba pot să spun ca mi-am primit chiar și “botezul” (if you know what I mean), iar asta m-a trimis din nou pe culmile realității.

Chiar dacă vara a trecut mult prea repede și a fost încărcată de activități extra, plăcerea de a conduce un motor super-sport n-a dispărut în nicio secundă, iar la primăvară sunt convins că mă voi urca din nou pe-o mobră.

Asfalt uscat!

3 Comments

  1. salut
    cred ca esti norocos ca ai parinti bogati sau prieteni generosi care ti-au permis sansa sa beneficiezi de ceva ce majoritatea nu va beneficia probabil niciodata

    sper sa fii recunoscator si constient de acest lucru

    in cazul in care ai lucrat tu zi de zi si din banii tai castigati cinstit ti-ai permis achizitia atunci un mare BRAVO si Jos Palaria ptr ca e ceva f rar intalnit in RO

    Sper ca ti-a usurat procesul de dating sau ti-a marit sansa sa gasesti iubirea sau poate mai multe aventuri pana cand gasesti acel sufletul “pereche” se poate si asa sau cel putin asa ni se prezinta in filmele americane ca daca ai motocicleta sau vreun autoturism de lux automat si aproape fara efort din partea tipului apare magic si iubita

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.