Orice situație nasoală se transformă într-o amintire plăcută

Îmi amintesc frecvent de vorba dirigintelui din generală: “Dacă n-ar exista uitarea și prostia pe lumea asta, ar fi vai și amar de noiși odată cu trecerea timpului parcă îi dau din ce în ce mai multă dreptate.

Fiecare dintre noi greșim la un moment dat și pe moment ne e teamă sau rușine să spunem tare și răspicat că am greșit, dar până la urmă adevărul tot iese la iveală, iar atunci trebuie să suportăm consecințele indiferent care ar fi ele. Acum nu mă refer la “greșelile” intenționate de seama celor ale politicienilor noștri corupți, ci mai degrabă la cele micuțe și neintenționate care inevitabil se vor transforma în glume ale prietenilor sau colegilor de serviciu.

Mi s-a întâmplat de multe ori, mai ales ultimii ani, să spun lucruri pe care altă dată nici măcar nu mi-ar fi trecut prin cap să le zic cuiva pentru că mi se părea că voi fi judecat, însă recent a început să nu îmi mai pese de ceea ce crede lumea despre mine și să fiu din ce în ce mai sincer cu cei din jurul meu, dar în limita decenței și a bunului simț. Am realizat că adevărul, chiar dacă uneori pare cea mai grea cale, e de preferat în locul altor chestii mai neortodoxe, să zicem.

Un bun exemplu bun de spus e legat de excursia în care am fost plecat de unul singur cu autostopul în vara asta. Încă de când am plecat am tot fost “avertizat” în spirit de glumă de către anumiți prieteni în legătură cu tiriștii și înclinațiile lor sexuale care nu ar fi tocmai straight. Tocmai din acest motiv una din dorințele mele din toată aventura era să merg cu cineva cu tirul chiar dacă știam că o să se facă glume pe seama mea după ce voi povesti despre asta.

Și am avut dreptate! Când m-am întors în București au început să curgă din nou glumele, vreo 3-4 săptămâni, dar le-am acceptat fix așa cum au venit până au încetat, fără a mă afecta în vreun fel pentru că știam că nu cântăresc nici cât negru sub unghie, iar acum, ca să revin la vorba dirigului, toate glumele astea s-au transformat într-o amintire plăcută pentru că vorba aia, există și uitare, și prostie.

Nu-i greu să râzi și să glumești pe seama cuiva, ci consider că ține mai mult de cât de mult lași să te afecteze acele glume și cât pui la suflet. Cred că uneori trebuie să ții fruntea sus și pieptul drept ca să mergi înainte, dar trebuie să știi și să pui punct când consideri că s-a umplut paharul.


O altă chestiune care are legătură cu titlul articolului e reprezentată de pasiunea mea pentru experiențele noi și ieșite din comun, mai ales când vine vorba de călătorii. Îmi place să încerc tot felul de chestii tâmpite pentru că într-un final toate acestea se transformă în povești și amintiri cu care pot să mă hrănesc mult timp de acum înainte și pe care le pot povesti celor care știu să asculte.

Poate pare o adevărată tâmpenie că acum câțiva ani am băut la Cluj tequila după ce am tras sare pe nas și mi-am stors o felie de lămâie în ochi, dar e adevărat și mă mândresc cu asta. Ba mai mult, am făcut-o și a doua oară, dar la Timișoara.

Să pleci cu autostopul oriunde? Clar! Cineva întreg la minte n-ar fi făcut asta și am reușit să ajung acasă întreg și chiar dacă am cheltuit bani, m-am întors mult mai bogat, de data asta sufletește.

Acum câțiva ani, în drum spre casă am schimbat 3 autobuze pentru că 2 dintre ele s-au stricat. So what? Atunci au fost chestii tâmpite pe care nu le mai suportam, dar acum sunt amintiri ce le povestesc cu drag.

Pentru mine asta înseamnă bucuria de a trăi; să pot să povestesc cu drag despre niște evenimente, locuri și oameni care și-au lăsat amprenta asupra mea. Și nu vreau să mă opresc aici, ci îmi doresc să adun în continuare clipe deoarece îmi place să plătesc cu povești ca să primesc experiențe.

Ah… și bonus o poză din liceu:

DSC00451

P.S.: Dragoș, Dani, dacă v-ați supărat că v-am dat în vileag latura non-conformistă, asta e. Vă trece vouă 🙂

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.