Duminică. Zi toridă de august când orice ai face nu poți să scapi de căldura ce încinge asfaltul și blocurile dimprejur. Poate doar să te bălăcești în apa unei piscine de la marginea orașului. Doar că până acolo pierzi jumătate de zi cu mașina, iar metroul sau autobuzul parcă nu-o o opțiune când afară sunt 40°C și te ia cu leșin când ieși din tunelurile subterane ale metrourilor bucureștene.
Am încercat să străbat orașul de la Dristor până-n Militari cu mașina și mă așteptam să fac în jur de 20-25 de minute pentru că știam că nu-i aglomerat la sfârșit de săptămână, dar am fost surprins (sau nu, că doar știm că avem primar competent) să văd că am prins toate semafoarele roșii. De la Dristor și până-n Militari am oprit la absolut toate semafoarele.
În schimb, acum câteva săptămâni am trecut pe la frații noștri unguri, prin Budapesta și cum am intrat în oraș de pe autostradă, am prins 8 semafoare consecutive pe culoarea verde. Am trecut ca prin brânză! 8 semafoare sincronizate!!!
Cum de la unguri se poate și la noi nu? Probabil ei sunt mai cu moț și civilizația a ajuns mai devreme pe tărâmurile maghiarilor.
P.S.: Atlas Shrugged e un film bun care are un posibil răspuns la întrebarea de mai sus. Asta pentru când sistemul care e în fruntea țării nu mai funcționează în parametri normali și nu mai dă randament. Ba chiar mai mult, filmul oferă și un modus operandi.
