Văd din ce în ce mai des că tot felul de persoane publice destul de importante își pierd libertatea și intră la închisoare din cauza unor fapte de corupție comise acum câțiva ani și datorită deciziilor judecătorilor care în sfârșit, după atât amar de vreme s-au hotărât că e timpul să își facă datoria și să îi condamne pe cei vinovați, indiferent de cum îi cheamă.
De obicei eu nu prea mă uit la televizor, preferând în schimb să mă informez din alte surse, dar se pare că în ultima vreme, în timpul pauzei de masă de la serviciu când ajungeam să mănânc, parcă televizorul știa că fix atunci trebuie să îmi arate pe cine s-a mai hotărât DNA-ul să aresteze. În fiecare zi, la radio și TV, răsună alte și alte nume sonore ce așteaptă cu sufletul la gură o pedeapsă cât mai lejeră (și preferabil fără privarea de libertate).
Sincer să fiu, mi se pare că de când a ajuns Klaus Iohannis președintele României, parcă lucrurile încep să se miște altfel pentru că sistemul judiciar nu prea mai are de cine să se teamă și nu prea mai e controlat de nimeni momentan. Sau poate că asta e doar percepția mea și lucrurile stau fix invers, dar acum chiar nu îmi pasă pentru că văd că cei care s-au îmbogățit peste noapte cu zeci, sute sau chiar miliarde de euro, acum plătesc pentru nedreptățile pe care le-au comis.
Nu știu de ce, dar vremurile actuale încep să semene din ce în ce mai mult cu poveștile în care oamenii, de frica lui Vlad Țepeș, nu îndrăzneau să fure absolut nimic. La fel și acum, tot mai multor oameni le e teamă să ia mită și stau cu frica-n sân pentru că știu că în curând vor ajunge în spatele gratiilor la fel ca și ceilalți cunoscuți ai lor cu care au colaborat la săvârșirea infracțiunilor.
Nu mă bucur de răul altuia, dar dacă acei oameni (nu are rost să dau nume că sunt prea mulți) furau mai puțin și făceau mai mult pentru țara asta, cred că la momentul actual nu ajungeau să fie puși în spatele gratiilor. În schimb, mă bucur că în cele din urmă adevărul iese la lumină și acum nu pot decât să spun că: Aproape s-a făcut dreptate!
Pe lângă astea, cred că o societate nu are cum să se educe singură prin tolerarea neregulilor la nesfârșit, iar o metodă excelentă ce a dat roade în vestul Europei a fost introducerea amenzilor care îi ustură la buzunar pe cetățeni. De aici s-a născut și teama că vor plăti foarte mulți bani pentru o chestiune minoră și au cam încetat cu anumite chestiuni, astfel învățând un alt mod de a trăi, mai civilizat. Momentan, din punctul meu de vedere, frica reprezintă un instrument ce va produce cu disiguranță niște rezultate satisfăcătoare la nivelul României. De aceea pentru anumite infracțiuni minore mi-aș dori să crească sancțiunile și să se și aplice de organele abilitate celor care greșesc pentru că a doua oară sigur nu vor mai face la fel.
Notă: Pe blogul acesta nu vreau fac politică, ci doar îmi exprim amunite gânduri în legătură cu faptele ce se petrec la noi în țară.
