Acum câțiva ani citeam tot felul de cărți de aventură în care vedeam pomenindu-se o băutură care mie nu-mi prea era cunoscută și o asemănam când cu berea, când cu whisky-ul. Asta până acum câteva săptămâni când am ajuns pe meleaguri britanice și am încercat pentru prima dată cidrul. La început am crezut că e tot un fel de bere, dar cu gust de fructe. Nu mă înșelam prea tare pentru că acest lucru mi-a fost confirmat câteva zile mai târziu de către Wikipedia prin definiția de mai jos.
Ce e exact cidrul? O băutură slab alcoolică (în medie 3 – 8%), obținută prin fermentarea fructelor, mai ales a merelor sau perelor, dar și a gutuilor la o temperatură de 4 – 16° Celsius.
De când m-am întors din Marea Britanie am tot încercat să găsesc prin supermarket-urile de la noi cidru, dar fără prea mult succes până acum o lună când am descoperit în Auchan Militari o sticlă de 0,75l (nu mai știu cum se numește), ca cele de vin care conținea cidru de mere. Nu mi s-a părut strălucit, dar l-am băut cu poftă, iar de curând am găsit tot la Auchan (Vitan de data aceasta), cidru de mere, flori de soc și căpșune și lime.
Toate aceste sortimente vin îmbuteliate sub denumirea Tempt, fiind importate din Danemarca și sunt îmbuteliate în sticle de 0,33l, iar în ciuda gustului aromat de fructe, acestea conțin 4,5% alc., ceea ce mi se pare destul de rezonabil. Dintre cele de mai jos, până acum am băut doar de căpșune și lime și de mere, pe cea de soc lăsând-o pentru mâine seară, dar cred că în fruntea clasamentului va rămâne fără drept de apel cidrul de mere.
Pe lângă faptul că m-am îndrăgostit oarecum de această băutură, aș mai putea menționa că de la întoarcerea din Marea Britanie, tot cochetez cu gândul că la toamnă, când se vor coace merele, să îmi fac singur câteva vedre de cidru. Într-un fel mi se pare ciudat că noi, românii, nu am făcut până acum cidru pentru că mie mi se pare că băutura asta chiar are potențial în rândul oamenilor (cu predilecție în rândul femeilor cărora nu le place bere din cauză că e amară).
