Dorință de fugit în lume

enjoy

Dacă mă mai uit mult la tot felul de filmulețe cu motoare pe Transbucegi sau la mai știu eu ce excursie făcută de vreun nebun că așa i-a venit lui cheful să plece prin țară să admire peisajele din Carpați, cred că o să mă apuce și pe mine o nebunie curată și o să plec singur în lumea largă fără să mă uit în spate. Asta pentru că vreau să cunosc, să descopăr și să simt cum nimic nu mai contează în afară de clipa aceea de libertate.

Vreau să respir libertate și aer curat, să mă scald sub razele soarelui în timp ce merg tot înainte, oriunde aș vedea cu ochii, fără să-mi pese ori să mă-ngrijoreze necunoscutul căci parcă atunci totu-i mai frumos. Vreau să las grijile în spate și să îmi amintesc de ele doar când o fi să mă întorc obosit și sleit de atâtea minunății văzute, dar cred că n-aș putea să mă plictisesc cutreierând lumea în lung și-n lat.

Poate că pare absurd, dar parcă mă văd într-un viitor nu tocmai îndepărtat plecând într-un loc cu totul și cu totul nou pentru mine, căci atunci când simt că nu mai rezist dorinței, nu am cum să mă împotrivesc și mă conformez. Mă văd încălțând niște adidași lejeri în picioare, luându-mi rucsacul plin cu câteva schimburi în spate și ieșind pe ușă fără să știu încotro vreau să ajung.

Poate m-aș duce la Gara de Nord ori la Autogara din Militari sau chiar la marginea Bucureștiului să fac autostopul cu un carton în mână pe care să nu se afle vreun oraș sau vreo direcție, ci mai de grabă șoferii să descifreze în scrisul îngroșat cuvântul “ORIUNDE”.

Ăsta mi-e visul de acum și sper ca într-o zi să mă satur de tot și să-mi iau lumea-n cap pentru o vreme pentru că monotonia unei vieți trăite la oraș ucide ușor, dar sigur un spirit care vrea să fie liber.

Sursă imagine: www.retirementliving.tv

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.