Încă de la începutul lui iulie aveam de gând sa plec pe undeva, însă nu prea s-a concretizat nimic vara asta. Așa că am vrut sa fac ceva ieșit din comun, ceva ce și-ar dori mulți, dar nu pot sa iasă din zona lor de confort. Ideea de plecat în lume de nebun o am de multă vreme pentru că știu că am furnici pe tălpi și că mă mănâncă într-una, dar nu mă gândeam că o să se concretizeze vreodată asta.
De testarea dormitului în cort m-am pregătit cu o săptămână înainte și am văzut că pot să fac asta dacă am izopren și sac de dormit. Adică, în primă fază am dormit în cort la mine în curte, apoi mi-am cumpărat un rucsac mare cât mine și fix înainte să plec, după ce l-am îndesat cu tot ce credeam eu că aș avea nevoie, am realizat că e destul de greu și că abia o să mă descurc cu el, dar nu am dat înapoi.
Acum sunt în metrou. Mă duc să fac autostopul către “ORIUNDE”. Nu am în plan anume încotro mă îndrept, dar vreau să trăiesc cât mai multe experiențe și să mă întorc peste o săptămână cu o groază de amintiri pe care să le povestesc prietenilor.
Dacă mi se pare greu? Bineînțeles. Cui nu i s-ar părea? Când am ieșit din bloc ploua puțin și mă întrebam unde plec singur pe vremea asta fără să știu exact ce vreau. Atunci mi s-a părut cel mai greu moment pentru că știam că nu prea mai era cale de întors.
Mi-au zis câțiva prieteni că sunt nebun și tâmpit, dar am tinut morțiș să le arăt că au dreptate. Mi-e frică de multe chestii și o să încerc să trec peste ele. Mi-e frică să nu rămân fără mâncare sau fără apă, mi-e frică să nu mă tâlhărească cineva, dar în același timp mi-e frică de necunoscut. Cu toate astea merg înainte. Sper să mă ia cineva cu masina.
