Oamenii și anturajul din jurul nostru

oameni

În multitudinea de expresii românești ce ar putea fi luate drept truisme există și una anume de care îmi amintesc acum și care spune multe despre propria-ți persoană: “Arată-mi cu cine umblii ca să-ți spun cine ești”. Nu vreau să țin o lecție de limba română ce analizează aceste expresii, dar cred că nu sunt rostite degeaba și nu s-au format fără a avea vreun sâmbure de adevăr.

Între noi fie vorba, trecem peste lecția de română și ajungem în miezul problemei, adică fix ce mă interesează pe mine să scot în evindență: oamenii de care te înconjori și cei pe care ajungi să îi cunoști. De cele mai multe ori oamenii din jurul nostru ne judecă după prima impresie pe care o lăsăm, dar în timp părerile se formează după mai multe criterii, unul dintre ele fiind chiar anturajul pe care îl avem în jurul nostru și în funcție de asta persoanele ce interacționează cu noi aleg să își petreacă în continuare timpul cu noi sau nu.

Pentru mine nu prea contează într-un mod deosebit ce anturaj au cei din jurul meu atâta timp cât o persoană ce vine în contact direct cu mine are un comportament civilizat și care mă ajută să cresc și să mă dezvolt cât mai mult. Bineînțeles, există și persoane care fac excepție de la regula asta și în fața cărora trântesc un “nu” categoric, dar de obicei prefer să mă înconjur de oameni de la care am ce învăța și cu care sunt pe aceeași lungime de undă (nu tot timpul, dar care măcar înțeleg anumite chestiuni).

În ciuda faptului că în centrul articolului e plasat anturajul, cred cu tărie că tot timpul trebuie să cunoaștem oameni noi cu care să interacționăm și cu care trebuie să avem întotdeauna o relație prin intermediul căreia putem să învățăm unii de la alții diverse chestii.

Pe lângă asta, îmi place să cred că ceea ce se numea mai demult PCR (Pile, Cunoștințe și Relații – fără conotație politică), ne e la fel de util ca și în trecut, doar că astazi nu ne mai place să îi spunem așa, ci suntem ceva mai soft și folosim englezescul networking. Cu cât cunoaștem mai mulți oameni, cu atât oportunitățile noastre de a ne dezvolta cresc mai mult, cu condiția să folosim acele relații într-un mod mutual și benefic pentru ambele părți.

Uneori, din punctul meu de vedere, e bine să ai câțiva prieteni și buni, dar de cele mai multe ori cunoștințele pe care le ai îți pot fi de mai mult folos în anumite situații pentru că au un atu extrem de mare: diversitatea domeniilor în care își desfășoară activitatea. Zic că asta ar fi valabilă doar dacă nu cumva ești președinte, premier sau ai vreo funcție importantă din fotoliul căreia ai destulă putere și poți să delegi pe altcineva să se ocupe de treburile tale.

Imagine via pixabay.com

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.