“Povestea vieții tale” de Ted Chiang [recenzie]

Amy Adams, scenă din Arrival

Titlul volumului încropit de Ted Chiang reprezintă de fapt titlul uneia din cele 8 povestiri expuse în carte și totodată povestea ce stă la baza filmului Arrival, film pe care l-am revăzut de cel puțin 3 ori și care m-a determinat să cumpăr cartea.

Ca să n-o lungesc prea mult cu introducerea, o zic pe șleau fix de la început: cartea merită fiecare leu cheltuit pentru că e pur si simplu genială. Asta-i impresia cu care am rămas după ce am terminat de citit cele 8 povesti adunate în acest volum. Ted Chiang reusește să te aducă în lumea SF a poveștilor sale încă de la primele pagini citite, iar ideile expuse sunt cu adevarat “mind-blowing”.

Totul e pe fast-forwarding la Chiang. Acțiunea se mișcă cu o viteză uluitoare, dar în același timp prinzi ideea din spatele poveștii și uneori chiar te pune pe gânduri. Oare cum s-a gândit omul ăsta să scrie așa ceva?

De la construirea Turnului din Babilon, la inteligența artificială și cea a extratereștrilor care vin să ne ofere daruri, până la religie, golemuri și matematică avansată, am simțit că trăiesc fiecare poveste în parte ca fiind o adevărată aventură.

Chiar dacă sunt scurte ca dimensiune (în engleză le zice shorts, la noi termenul cel mai apropiat ar fi nuvelă SF?), scriitorul american are un stil aparte pe care nu l-am mai întâlnit până acum la niciun alt autor. Practic adevărata valoarea cărții nu e dată de mărimea povestirilor, ci de faptul că autorul reușește să transmită atât de multe lucruri în destul de puține cuvinte. I-aș spune speed-story-telling.

Mi-aș dori să iau fiecare poveste în parte și să înșir aici acțiunea fiecăreia, dar probabil aș comite o greșeală destul de mare: aș diminua curiozitatea. Și oricum n-ar fi același lucru cu cititul, iar mie nu-mi place să dau spoilere.

După ce am terminat de întors și ultima filă a cărții simțeam că încă nu-s sătul de asimilat istorisirile lui Chiang și că vreau mai mult.

Singurul “defect” pe care aș putea să-l menționez ar fi dat de faptul că mi-ar fi plăcut să citesc mai mult. Am simțit oarecum că uneori ideile sunt puțin grăbite și că ar mai fi fost loc de multe completări. De exemplu la “Povestea vieții tale” cred că acțiunea se putea continua pe durata a cel puțin câțiva ani buni, sau de ce nu, secole ori milenii întregi.

Îmi doream, totuși, să descopăr și să devorez mult mai multe universuri prin intermediul ideilor expuse, iar acum simt că  aștept cu și mai multă nerăbdare următoarea serie de povești. Poate chiar un volum întreg cu o singură idee cap-coadă.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.