PersonalRomânia

Retrospectivă după alegerile din 11 decembrie 2016

December 12, 2016 0 comments

Chiar dacă a fost duminică, pe 11 decembrie 2o16 am muncit. În ciuda acestui mic inconvenient, ca să-i zic așa, am avut parte și de un mic beneficiu. Am reușit să urmăresc și să fiu conectat în permanență la desfășurarea votului, cel puțin online până mi s-a terminat programul de muncă. Pur și simplu am simțit că mă aflu în mijlocul acțiunii și că votul fiecăruia dintre noi contează în alegerea unei vieți mai bune, iar primul lucru pe care l-am făcut după terminarea turei a fost să mă îmbrac și să merg să votez.

Orice lucru am spune acum e de prisos. După cum bine se știe, istoria are o anume caracteristică esențială: se repetă. La alegerile locale primarul general al Municipiului București, Gabriela Firea, a fost aleasă de vreo 200.000 de oameni din cei 2 milioane câți locuitori are orașul acesta, iar la votul din 11 decembrie soarta a 18 milioane de locuitori a fost decisă de vreo 3 milioane care au votat din diverse motive PSD.

Rezultatul din 11 decembrie 2016 era unul previzibil datorită sondajelor de opinie și oamenii care au luptat împotriva curentului PSD știau că se luptă cu o moară de vânt. Totuși au preferat să cadă luptând. Cum am zis și mai demult, ne merităm soarta, urmează 4 ani de corupție, contracte cu statul pe bani grei ai abonaților din firmele private, spitale bolnăvicioase, lipsa reformelor concrete, cât mai puțini kilometri de autostradă construiți și tot mai multe bube în ceea ce înseamnă educație, administrație și bunăstare a cetățeanului.

Singura soluție și șansă de redresare, în opinia mea, ar fi ca PSD să îl propună pe Dacian Cioloș premier, însă e puțin probabil având în vedere că sunt “stăpâni” acum, vorba penalului Ponta. De omul ăsta, de Dacian Cioloș, chiar îmi pare rău că nu mai are cum să reprezinte imaginea normalității din România din fruntea guvernului.

E o zi tristă pentru cei care și-au pus speranțele că vom avea parte de revenirea la normalitatea mult visată, dar mergem înainte cu umerii drepți și capul sus. Vom reuși să depășim mizeriile politicii românești de tip comunist ale guvernării PSD la fel cum am făcut-o și până acum, cu speranța că vor veni și zile mai senine.

Cât despre cei care nu au votat, nu există scuză pentru asta și nu aveți de ce să vă plângeți în următorii 4 ani. Și abținerea de la vot e o opțiune, doar că mai bine vă anulați votul decât să chiuliți de la lecția asta. Dormiți cum v-ați așternut!

Am urmărit cu interes și în ziua de luni părerile și discuțiile post-alegeri și am rămas cu câteva idei esențiale pe care le enumăr succint în următoarele paragrafe:

  • Alegerile parlamentare de anul acesta nu au fost fraudate datorită sistemului foarte bine pus la punct de guvernul Cioloș: tablete cu dispozitiv de scanare a buletinelor pentru evitarea votului multiplu, filmarea numărării voturilor, sistemul de evidență a prezenței la vot în timp real, observatori în majoritatea secțiilor de votare.
  • Românii nu au avut nevoie de fraudarea voturilor pentru a desemna câștigător PSD. Într-un moment în care opțiunile politice au fost extrem de limitate, singura opțiune viabile și deja testată în anii precedenți a fost PSD. PNL a reușit să o dea în bară încă de la alegerile locale când nu avut un candidat stabil pentru Primăria București, iar USR a venit tare din spate însă nu a putut să atragă o majoritate a electoratului de partea sa, partidul fiind unul nou înființat care nu a avut un mesaj puternic.
  • USR pare să fie câștigătorul moral al alegerilor pentru că a crescut destul de mult de la localele din iunie 2016 până în decembrie mai ales dacă avem în vedere că e un partid nou. Probabil oamenii s-au regăsit în mesajul și valorile transmise de partid și au ales să îi acorde o șansă. În viziunea mea acesta e singurul partid post decembrist creat de la 0 cu oameni noi care nu provin din clasa politică actuală.
  • Am văzut destul de multe comentarii și acuzații aruncate în direcția tinerilor care nu au ieșit la vot pentru că au avut cu totul alte preocupări și sunt convins că se oamenii aceștia până în 35 de ani se puteau mobiliza mult mai mult pentru a crea o adevărată forță. Chiar dacă ieșeau la vot toți tinerii până în 35 de ani, rezultatul era același. Mă rog, nu același cu un PSD care să câștige 45 de procente, ci mai puțin. Spun asta pentru că am văzut tineri care încă nu vor să observe că PSD e un partid fix ca o căpușă pe spatele statului.
  • În presa internațională alegerile din România au fost denumite Sindromul Stockholm. Asta pentru că alegătorii, la numai după un an de când au ieșit în stradă pentru a-l înlătura pe Victor Ponta, acum au început să se regăsească în mesajul PSD, drept dovadă procentul extrem de mare obținut. Electoratul a dat răsturnat în toamnă un guvern PSD pentru a-l înlocui cu un alt guvern PSD la un an distanță.
  • PSD a avut o campanie mizerabilă până în ultimul moment, dar a câștigat datorită inamicilor politici care practic au fost inexistenți. PNL s-a dus în cap și USR a crescut frumos, dar nu îndeajuns.
  • Ultimul an de guvernare a tehnocraților a însemnat o pauză de normalitate. Mi-aș fi dorit ca acest guvern să fi avut mai mult timp la dispoziție pentru a arăta că se poate și altfel și pentru a-și duce proiectele la bun sfârșit.
  • Nu are rost să ne plângem, suntem prea mici pentru a schimba ceva acum. Șansa noastră, a poporului, vine o dată la 4 ani și ultima tocmai ce a trecut. Mai avem una peste 4 ani și sunt aproape convins că vom face aceiași greșeală. Nu-i nimic, se mai poate vota și peste 8 ani.
  • Singura mea teamă în momentul de față e să mă îmbolnăvesc și să ajung într-un spital din România. Aveam speranțe că încet-încet se vor îndrepta lucrurile mai ales datorită lui Vlad Voiculescu. Acum mai sper doar să nu am parte de vreun cutremur ori cancer ori orice altceva nasol.
  • Oamenii sunt susceptibili manipulării și uită repede. Mă refer la evenimentele de la Colectiv și ce a urmat după.

S-ar putea să-ți placă:

Loc de dat cu părerea: