De când m-am apucat de blogging au trecut până acum aproape 3 ani de zile, iar de atunci și până acum simt că am evoluat constant pe acest plan. Uneori mai mult, alteori mai puțin, dar cert e că am simțit întodeauna că nu stagnez și că mintea mea lucrează în timp ce scriu banalități sau lucruri interesante.
Toată această perioadă a reprezentat un fel de autocunoaștere pentru mine și simt că în cele din urmă trebuie să fac încă un pas spre dezvoltarea mea, un pas prin care să îmi asum o identitate prin intermediul căreia să mă pot exprima mai bine, mai lejer și totodată mai liber, ba chiar și mai profesionist, căci în toți acești ani am învățat să mă exprim mai bine și să îmi expun ideile indiferent de ce feedback primeam. Am fost întrebat de multă lume de ce nu au mai văzut nimic scris de mine și asta mi-a dat de gândit că persoanele care îmi citeau cuvintele erau oarecum interesate, într-un fel sau altul, de ceea ce aveam de zis. Totodată, în momentul de față se vrea și o explicație de la mine.
Mărturisesc că nu am mai reușit să scriu nimic din cauza unei perioade destul de aglomerate prin care am trecut și care mi-a consumat marea majoritate a timpului. Se poate spune că în toată această perioadă de când am abandonat scrisul pe blog am decăzut puțin, cel puțin în ochii mei pentru că simțeam că pot și că vreau mai mult, dar nu timpul mă ținea în loc. Sper ca din clipa de față să mă întrept din nou pe făgașul potrivit.
Experiențele anterioare m-au ajutat să spun lumii tot felul de povești imaginate de mine sau chiar trăite pe propria-mi piele. De la aberații până și până la fapte concrete, toate au fost adevărate și experimentate într-un fel sau altul de către mine.
Ceea ce îmi doresc este ca acest blog (care tind să cred că va fi și ultimul la care mă voi opri, căci altă cale mai departe de aici nu întrezăresc) să se transforme într-o parte din mine, într-o extensie a mea prin intermediul căreia să ofer informații de calitate, dar care să mă și ajute să evoluez și să mă facă să îmi doresc în fiecare zi mai mult de la propria-mi persoană. Sper ca în timp, peste ani de zile, acesta să devină o oglindă a sufletului meu cu care fiecare dintre cititorii mei să se hrănească, dacă nu constant, măcar o dată la câteva zile ori săptămâni.
