Am urmărit acum jumătate de an cu sufletul la gură, înainte de Oscar, filmul Spotlight, o capodoperă cum nu mai văzusem până în acel moment și care m-a alimentat cu o sete imensă de a citi articole de calitate în presa românească și spre mâhnirea mea credeam că nu voi avea prea curând ocazia. De regulă citesc destul de mult presa online (ziare, publicații, bloguri etc) și sunt la curent cu o mulțime de situații din diverse domenii, dar ca și jurnalism de investigație cred că noi, românii, cu mici excepții, cam ducem lipsă.
Se pare, însă, că dorința mea a fost oarecum îndeplinită fără să își dea seama de Cătălin Tolontan cu seria de articole despre HexiPharma și infecțiile intraspitalicești care au dus la o mulțime de reacții atât în mediul online cât și în offline. Nu am stat să urmăresc deznodământul situației respective sau dacă s-a schimbat ceva în sistemul medical, dar cred că faptul că au fost demascate astfel de nereguli reprezintă o direcție bună a țării noastre.
Ca reacție imediată, unii oamenii au prins curaj să vorbească despre neregulile din spitale în fața unui sistem medical plin de bube care nu tolera niciun fel de luare de poziție. De asemenea, un gest regretabil, dar în același timp de înțeles din cauza presiunii exercitate asupra sa, îl reprezintă sinuciderea lui Dan Condrea, patronul HexiPharma.
Investigația lui Tolontan nu e singura care scoate la iveală nereguli; pe lângă aceasta mai există și Casa Jurnalistului, care de asemenea, are niște reportaje ce te lasă uneori la propriu cu gura căscată. Oamenii ăștia au pornit recent o școală despre cum să devii jurnalist de investigație.
Mi-am amintit acum și de Rise Project și țin să menționez că au publicat recent un ghid de investigație pentru tinerii jurnaliști în devenire despre cum să se apuce de căutat diverse chestiuni.
Pe lângă cele menționate mai sus mai există și concursul Superscrieri care pare greu de câștigat, dar condiția e să participi. Mi-ar plăcea să am darul de a mânui condeiul în arta scriiturii jurnalistice și să particip la un concurs de genul ăsta, însă mă tem că visez puțin cu ochii deschiși.
Sper din tot sufletul ca de acum înainte să citesc mai mult jurnalism de calitate, nu doar vorbe aruncate-n vânt pe diverse site-uri. Nu am timp să citesc absolut tot, dar asta e una din plăcerile mele vinovate.
Sursă foto: pixabay.com
