ActualitateRomânia

Câteva idei despre proteste

November 5, 2015 1 Comment

proteste

De câțiva ani încoace, în fiecare toamnă/iarnă, spiritul civic al românilor crește și începe să prindă voce prin intermediul manifestațiilor din mai multe orașe ale țării, mai ales București. Dacă stau să le număr îmi ies cam 3 proteste majore de care îmi aduc aminte:

  • ianuarie 2012 –  protest împotriva lui Băsescu și a guvernului BOC
  • septembrie 2013 – protest împotriva exploatării de la Roșia Montană
  • noiembrie  2014 – protest cu ocazia alegerilor pentru președinția România
  • octombrie 2015 –  protest împotriva premierului Victor Ponta și a corupției din țară

De fiecare dată când românii au ieșit în stradă s-a simțit cum mulțimea de oameni a ajuns la limita răbdării din cauza nedreptăților la care a fost supusă. Poate nu îmi amintesc detalii despre fiecare protest în parte, însă știu că oamenii nu ies de plăcere ca să-și strige durerile care până atunci erau doar niște sentimente ce mocneau în sufletul lor și pe care fiecare dintre ei le trăia într-un mod diferit.

Ca să aduc discuția pe un plan mai de actualitate vreau să vorbesc despre ultima serie de proteste ce au izbucnit spontan în capitală de ieri seară. Din punctul meu de vedere pentru protestele ce au loc zilele astea a fost nevoie ca focul din zilele astea să ardă în sufletele oamenilor până i-a ars la propriu căci incapacitatea guvernului de a face față problemelor din țara noastră a atins cote uriașe și nu mai poate fi tolerată.

Pentru mine neîncrederea în sistemul actual a început când, acum ceva vreme, s-a prăbușit un avion în Apuseni, iar echipele de intervenție nu au reușit să salveze oamenii de acolo pentru că nu au reușit să-i depisteze înainte de a muri din cauza frigului chiar dacă aveau la dispoziție o mulțime de posibilități de interceptare. Un alt incident care mi-a adus un gust amar a fost moartea oamenilor din elicopterul SMURD prăbușit în lacul Siutghiol deoarece echipajele de intervenție nu au avut cu ce să ajungă în timp util în mijlocul lacului.

Anul acesta, cu nici două săptămâni în urmă un polițist ce conducea de pe o motocicletă coloana oficială a vicepremierului Gabriel Oprea a murit din cauza unei gropi nesemaforizate. Acest incident a declanșat o mulțime de reacții în rândul românilor, dar nu îndeajuns de multe astfel încât să îi determine să refuleze în mijlocul străzii. A fost nevoie de mai multe pentru a ne trezi din nou la realitate spiritul civic și sentimentul de empatie față de semenii noștri. A fost nevoie să moară peste 30 de oameni (încă nu s-a stabilit bilanțul total al morților) într-un incendiu din Clubul Colectiv din capitală. Vocea poporului nu a fost auzită decât după această tragedie pentru că durerea pe care o duc în spate victimele aflate încă în spital și familiile afectate au fost resimțite la nivelul întregului popor.

După 3 zile de doliu național în care au existat o mulțime de reacții in mediul online sentimentele ce până acum mocneau în sufletele oamenilor au prins viață și i-au împins în plină stradă pentru a cere demisia celor pe care îi consideră vinovați și pentru a schimba în bine ceva din viața lor căci s-a săturat să trăiască în mizeria de care se împiedică la tot pasul. S-au săturat de sistemele infecte și neperformante care sunt puternic înrădăcinate în comunismul de acum 26 de ani. Oamenii s-au săturat de hoția la drumul mare și de corupția care le ucide copiii. Oamenii au ajuns la limita răbdării și nu mai pot tolera indiferența guvernanților față de ei și lăcomia acestora.

Protestele din seara de marți au izbucnit spontan și au fost ceva sincer. Pentru mine seara aceea a reprezentat cu adevărat vocea poporului și a mulțimii care s-a adunat pe străzile capitalei. Atunci toată lumea își dorea ca primul-ministru să-și de demisia pentru că nu a fost decât un păcălici până în momentul acela. De asemenea, s-a cerut și demisia primarului Sectorului 4, cel pe care îl consideră vinovat din punct de vedere moral pentru incendiul din Colectiv și care, pe bună dreptate, a lăsat (poate cu bună știință, poate fără) să se organizeze evenimente cu autorizații aiurea. Tot atunci s-a cerut și demisia vicepremierului Gabriel Oprea care e acuzat de către mulțime de moartea polițistului motociclist.

După un prim marș la care au participat peste 25.000 de persoane, o parte din revendicările acestora au prins contur a doua zi dimineața: Victor Ponta și primarul Piedone și-au dat demisia, însă asta nu a fost de ajuns, căci oamenii vor mai mult, drept urmare fiind protestul de aseară care a adunat peste 30.000 de oameni, dar care, din punctul meu de vedere și-a pierdut din credibilitate pentru că s-a vorbit foarte mult de manipulare politică chiar dacă se face simțită prea puțin în rândul oamenilor. Pentru mine, această a doua seară a avut un minus puternic – lipsa unui lider care să-și asume niște revendicări clare și concise. Asta ar fi reprezentat un pas înainte pentru toți cei care au ieșit în stradă.

Am mers în fața mulțimii și am văzut oameni care stăteau cu telefonul la ureche și scandau diverse chestii care nu aveau nicio legătură cu scopul real al protestului, cel pentru care au ieșit oamenii în stradă. Am văzut la televiziuni cu totul alte revendicări din partea unor persoane care aș putea spune că sunt chiar rău intenționate și urmăresc alte scopuri. Am văzut fotografii pe Facebook care erau prelucrate în Photoshop doar pentru a da o altă dimensiune protestului. Am văzut inflenceri ce dădeau ordine cum și încotro să se îndrepte mulțimea.

Pentru mine protestul unor oameni trebuie să aibă o semnificație și trebuie să vină cu niște revendicări acceptabile care pot fi luate în considerare de cei care se află la conducerea țării. Nu cred că dizolvarea parlamentului ar duce la rezolvarea crizei în care ne aflăm. Ba mai mult, cred că societatea noastră s-ar afla într-o anarhie totală pentru că lipsa unei direcții dictată de oameni capabili ne-ar destabiliza și mai mult decât la momentul actual.

Ceea ce avem cu toții nevoie sunt liderii care pot să coducă un popor, nu pentru interesul propriu, ci pentru binele țării, dar e greu să găsim astfel de oameni când modelele pe care le au cei mai mulți dintre tinerii din ziua de astăzi sunt doar niște șarlatani ce doresc numai să-și umple buzunarele.

Salariile medicilor, polițiștilor, profesorilor, bugetarilor etc sunt niște mizerii din care unii oameni trebuie să trăiască o lună întreagă. Poate mai sunt alții care au familii și copii de întreținut, poate mai plătesc și chirie. Mă miră faptul că până acum n-au plecat cu toții din țară, mă minunez că nu au emigrat în statele vestice unde se plătește mai bine. Pe lângă asta sunt surprins că încă mai există oameni ce speră la o viață mai bună și care luptă cum pot să depășească greutățile vieții.

Pe cine să alegem când ce se promovează la marile televiziuni sunt numai aberații și non-valori? Cum putem să știm care-s oamenii cinstiți dintr-o nație în care până și guvernul aflat la conducerea țării e putred până în măduva oaselor? De unde să vină schimbarea când președintele alege să comunice cu oamenii doar pe Facebook și nu are curajul să arate cu degetul o direcție bună pe care să-o alegem și care să ne ducă spre mai bine?

Mai există speranță? Unde?

S-ar putea să-ți placă:

1 Comment

Loc de dat cu părerea: