Dacă n-aș fi pățit asta poate nu m-aș fi gândit să scriu despre soluțiile pe care le-ar avea fiecare dintre noi atunci când rămâne cu mașina pe drumuri, dar spre ghinionul meu chiar am pățit asta recent și nu a fost tocmai plăcut.
Totul a început într-o vineri când plecam din București spre casă împreună cu niște prieteni și eu i-am zis în glumă tipei că dacă nu se comportă frumos o trimit înapoi cu rata (autobuzul). Ei, bine, am cobit și cam așa a și fost, dar până la momentul ăla s-au întâmplat multe. În primul rând am meșterit acasă la mașina în cauză (lipit bazin pentru apa de la ștergătoare + înlocuit alternator) și totul părea să meargă super bine, însă înainte să plec am auzit o mică bubuitură și m-am uitat să văd de unde a venit zgomotul, dar nu am văzut nimic suspect, așa că am plecat spre București.
La intersecția spre Pitești, am observat că nu îmi mai merge termocupla de la radiator și că temperatura apei crește alarmant de repede, drept pentru care am oprit lângă benzinărie și am așteptat vreo 20 de minute să se răcească după care am plecat mai departe și, lovit de inspirația momentului, nu mi-am continuat drumul prin aglomerația de pe Dealu Negru, ci am făcut stânga la Blidari ca să merg pe Curtea de Argeș.
Totul părea în regulă până în clipa în care am rămas fără servo-direcție într-o curbă. Am tras imediat pe dreapta și am deschis capota. Mirosea puțin a fum și cureaua de la distribuție se învârtea sacadat. Am început să dau telefoane după telefoane să văd ce se poate face, cine vine după noi, cine ne ia bagajele și cum ajungem la București. Până la urmă s-au rezolvat toate. Au venit niște prieteni care mergeau la București și le-au luat pe fete și o parte din bagaje, iar eu cu tipul cu care eram, am plecat alături de un alt prieten la Vâlcea să găsim un autocar. Am avut noroc și am prins 2 locuri în ultima cursă din ziua respectivă spre capitală, la ora 20.
Nu ieșim bine din Vâlcea că ne sună fetele și ne informează ba în glumă, ba în serios că și mașina cu care au plecat ele s-a stricat și că au rămas într-o benzinărie de pe autostradă. Cam asta înseamnă că soarta ne-a luat la mișto și că trebuie să ne descurcăm cât mai bine în fața situațiilor în care eram puși. Rotițele din mintea noastră lucrau la foc automat și până la urmă am vorbit cu șoferul autocarului să oprească pe A1 și să ne recuperăm autostopistele. După 7 ore de când eram plecați de acasă am ajuns într-un final la București.
Ce mi-a trecut prin cap să fac în toată experiența asta?
- să îl sun pe taică-meu să îi cer indicații
- să sun pe cineva care să vină să mă ia de acolo
- să iau o sticlă de benzină și să dau foc la mașină
- să las mașina acolo unde s-a stricat și să mă întorc după o săptămână și să încerc să o repar cumva
- să ajung în Vâlcea și să iau un autocar spre București
- dacă nu găseam autocar, să plec cu trenul și să fac încă 5 ore până la București ori să fac autostopul
- să îmi desfac o bere și să stau relaxat preț de jumătate de oră că oricum nu prea aveam altceva mai bun de făcut în condițiile în care nu mă pricep la mecanică
Ce am avut de învățat din experiența asta?
- deși știam că nu sunt un mecanic bun, tot am cerut o cheie de 16 unui sătean din Blidari ca să desfac cureaua de distribuție (am eșuat formidabil și la asta)
- trebuie să știm cum să ne descurcăm singuri în orice situație am fi puși
- trebuie să cauți orice ajutor pe care îl poți primi în acele momente și să las rușinea la o parte
- chiar dacă pare că ți se s-a prăbușit cerul în cap, trebuie să fii optimist, ba chiar să râzi de ridicolul sau penibilul situației
- trebuie să ai prieteni care să te ajute în momentele critice și să îi apreciezi mereu pentru ajutorul oferit
- experiențele de genul ăsta se transforă în amintiri de povestit nepoților
- nu trebuie e bine să cobești
- nu-i bine să râzi de ghinionul altuia pentru că se poate întoarce împotriva ta
- să plec cu mai puține bagaje după mine
- să mănânc înainte să plec la drum pentru că nu se știe niciodată când ajung la destinație
Sursă imagine: pixabay.com
