Îmi place să călătoresc în tot felul de locuri indiferent de anotimp și mereu încerc să fac ceva nou, ceva care să mă facă să mă simt împlinit în acel moment, iar dacă lucrul respectiv începe să mă și captiveze, cu atât mai bine.
Acum ceva vreme, când plecam pe cont propriu undeva sau dacă eu eram responsabil cu traseul ori cu obiectivele pe care le aveam de vizitat, mă apucam de căutat diverse informații pe o sumedenie de site-uri pentru ca totul să iasă perfect, dar de la un timp de vreme am cam abandonat metoda asta în schimbul senzației pe care o am când descopăr ceva nou, însă pe viitor plănuiesc să combin cele două metode ca să am parte de o experiență și mai faină.
Acum că am început, așa, pe o latură mai personală, vreau să trec direct la subiect, stațiunea Rânca, unde prin anul 2007 am pus pentru prima dată schiurile în picioare, unde mi-am luat prima trântă din viteză pe zăpadă, dar și locul unde a luat naștere pasiunea pentru sporturile de iarnă. Din 2007 și până în 2011 nu am mai fost la munte iarna, dar cumva, ca și mersul pe bicicletă, dacă ai învățat să te ții pe schiuri o dată și să iei virajele , nu mai uiți toată viața.
Anul ăsta sau mai de grabă luna asta, aveam plănuit să ajung la Rânca abia de Crăciun, dar astrele au vrut să ajung acolo ceva mai devreme, iar eu n-am avut ce altceva să fac decât să mă conformez. Ajuns acolo fix într-o zi de luni, înainte de perioada vacanței de iarnă și a sărbătorilor de iarnă și am simțit că am fost cel mai norocos om de pe pământ pentru că am găsit cazare chiar lângă pârtie cu doar 100 lei/cameră/noapte, iar teleschiul pornea doar dacă erau doritori care să schieze, motiv pentru care am și mers la munte. Un alt avantaj pentru a merge la munte în afara perioadei în care e super nebunie e faptul că poți avea pârtia doar pentru tine și încă vreo câțiva oameni ceea ce e super fain.
Apropo, dacă întreabă cineva de cabană, să-i spuneți că se numește Cabana Teleski și că au acolo pe lângă sucuri, cafea, vin fiert, și echipamente sportive pentru închiriat (schiuri – 30 lei, snowboard – 35 lei). Singurul inconvenient la cabană a fost lipsa mâncării, dar am umplut burta la Pensiunea Panoramic, unde mâncarea e destul de scumpicică (o singură masă în jur de 20 – 30 lei) și nu tocmai strălucită.
Pentru că tot îmi place să fac poze, alături de echipamentul de schi mi-am pus în spate și un rucsac în care am avut aparatul foto, mănuși și apă. Mai jos puteți să vedeți câteva poze pe care le-am făcut de pe pârtie.
Cele de mai jos sunt făcute cu telefonul:
Chiar dacă practicarea sporturile de iarnă necesită un buget mai ridicat uneori sau cel puțin la început când trebuie să investești în pantaloni, geacă, mănuși, cască, ochelari, clăpari, schiuri, cred că pentru senzația pe care o ai pe pârtie chiar merită investiția. Nu trebuie achiziționate în același an toate odată, ci pe parcurs.
