Viața pe care o trăiesc românii în fiecare zi de la revoluție și până astăzi se poate numi o adevărată dramă căci fiecare clipă e de fapt o luptă continuă pentru supraviețuire, iar uneori cuțitul înfipt adânc în rană ajunge la os și oamenii nu mai suportă ororile la care sunt supuși zi de zi de personajele aflate la cârma țării.
În mintea mea, când văd oameni ieșiți în stradă pentru a-și striga ofurile și pentru a-și cere drepturile cuvenite și garantate de Constituția României, mi se pare că spiritul de luptă al românilor de acum câteva secole nu e mort, ci doar adormit și parcă de fiecare dată renaște mai puternic și mai incisiv. Așa și trebuie: să ne apărăm!
Astăzi nu e nevoie de săbii și lănci, ci de proteste pașnice și schimbări radicale în sistemul politic românesc. E nevoie de schimbarea ideologiei și mentalității comuniste prin care doar conducătorul poporului are dreptate și nu poate să observe neajunsurile alegătorilor săi. Unui președinte adevărat nu ar trebui să îi curgă sânge prin vene, ci democrație pentru că acesta e ales de poporul său prin vot, dar când oamenilor le este furat și acest drept fundamental de un guvern care se uită în altă parte când se întâmplă asta, cum să mai sperăm la corectitudine și la îmbunătățirea vremurilor ce vor să vină?
Am urmărit cu mult interes ce s-a întâmplat zilele trecute la alegerile prezindențiale din primul tur și sincer, îmi pare rău de românii care nu au reușit să voteze; atât pentru cei din țară cât și pentru cei din străinătate. Îmi pare rău că unii probabil au parcurs distanțe de sute de kilometri sau au stat ore întregi în stradă doar pentru a putea să pună o ștampilă pe unul din cele 14 nume aflate pe buletinul de vot, dar n-au reușit asta din cauza unei organizări defectuase a alegerilor. Această slabă organizare, fie c-a fost așa pentru că nu s-a așteptat nimeni să meargă atâția români la vot, fie că a fost făcută în mod deliberat, e o rușine uriașă pentru conducerea țării și pentru România. Ba mai mult, dacă a fost ceva voit, responsabilii ar trebui să plătească cu vârf și îndesat pentru că s-au opus vointei a mii de români plini de dorința de a vota și de a produce o schimbare care să le ușureze traiul.
Pe lângă rușinea la care e supusă România, mai gravă mi se pare umilința pe care au trăit-o românii care au vrut să voteze și nu au fost lăsați, dar asta ar trebui să îi învețe o lecție importantă: în turul doi al alegerilor, numărul nostru trebuie să crească considerabil pentru a putea da o lovitură puternică sistemului politic care ne conduce astăzi, un sistem de tip caracatiță unde fiecare are grijă doar de acoliții săi și care pe restul îi scuipă pentru a le închide ochii în fața minciunilor, corupției și a neregulilor comise în mod intenționat.
Aș vrea ca pe 16 noiembrie 2014 să mergem cu toții la vot și să votăm pentru un viitor mai bun în care să trăim fără teama grijii de mâine, pentru un viitor în care să nu ne fie frică de faptul că am putea rămâne fără bani ca să putem pune ceva pe masă, pentru un viitor în care copiii noștri să crească într-un mediu educațional performant, iar părinții noștri să își ducă bătrânețea fără să fie apăsați sau îngrijorați că n-au o pensie decentă din care să își cumpere medicamente. Aș dori ca cei tineri să se gândească la faptul că viitorul lor stă agățat într-un vot pe care îl pun o dată la 5 ani, iar cei mai în vârstă ar trebui să aleagă un viitor mai sigur pentru ei și pentru cei care vin din urmă, adică cei care acum sunt la școală sau care încă nu s-au născut.
Aș mai vrea ca gândirea comunistă cu alură dictatorială care plutește în jurul lui Victor Ponta să fie înlăturată de o mentalitate de tip vestic a unui om care a făcut din Sibiu o capitală europeană. Nu spun că Klaus Iohannis e mai bun decât Victor Ponta, pentru că aceștia au studii și mentalități diferite, dar poate vârsta acestuia din urmă și experiența sa de viață au un cuvânt important de spus în alegerea viitorului președinte al României.
Nu spun nimănui cu cine să voteze pentru că asta ține de preferințele fiecăruia dintre noi, ci spun că trebuie să ne gândim bine ce vrem și ce merităm. Eu, unul, știu că nu mai vreau corupție, minciună, taxe, impozite, nereguli la fiecare pas, ci vreau să trăiesc într-o Românie civilizată în care normaliatea să fie ceva ce trăim în fiecare zi și nu ceva la care doar visăm de ani buni.
Chiar dacă politica nu se află printre subiectele mele de discuție favorite, consider că un președinte de țară poate avea o influență puternică asupra direcției pe care o are țara respectivă, iar din acest motiv mă simt implicat direct în alegerea lui. Nu îmi doream să mai scriu încă un articol despre politică, dar evenimentele recente nu m-au lăsat să fiu imun la ceea ce se petrece în țara asta și m-au forțat să spun câteva cuvinte despre asta.
În cazul în care nu v-am convins până acum că merităm ceva mai bun decât ceea ce trăim astăzi, amintiți-vă de culorile drapelului și ce semnifică fiecare: albastru – libertatea, galben – bogăția patriei noastre, roșu – sângele vărsat de înaintașii noștri. Poate asta vă va da puțin de gândit asupra a ceea a fost, ce are și ce înseamnă România.
