ActualitateCălătoriiGânduriPersonalRomânia

Să tot mergi pe drumurile patriei

July 26, 2017 1 Comment

Am fost acum vreo două săptămâni alături de câțiva prieteni în vacanță în Croația (o să povestesc și despre asta separat) și am zis să mergem cum mașina până acolo că e mai ieftin și avion până-n stațiunea unde ne-am luat cazare nu era. Dus-întors cam 3300 km de parcurs cu mașina.

Am hotărât de comun acord că e prea mult să batem tot drumul ăsta într-o singură zi pentru că asta însemna aproape 17 ore de condus non-stop, adică fără opriri pentru combustibil, mâncat sau pipi. Așa că am ales să oprim la Budapesta o noapte la dus și una la întors pentru că am preferat să mergem pe autostrăzile ungurilor și ale croaților decât să mergem prin Serbia și Bosnia pe unde nu prea știam cum sunt drumurile.

Vreau să spun că de la granița României până la Budapesta sunt vreo 230 km pe care-i parcurgi în 2 ore cu mașina, dar asta-i altă poveste. De la Nădlac până la București, pe autostrada A1 parcă sunt 540 km (dacă rețin bine distanța de pe un idicator) pe care teoretic ai putea să-i parcurgi în vreo 4 ore, doar că e o problemă: A1 nu-i terminată. Așa că trebuie să ieși de vreo două ori de pe autostradă, să mergi pe un drum județean și apoi pe Valea Oltului și pe Dealu’ Negru. Deci nu mai e linie dreaptă, ci o linie curbă cu multe ocolișuri, distanța mărindu-se considerabil (cu aproximativ 200 km), iar limita de viteză scăzând.

Am făcut în total 10 ore de la Nădlac până în București. Am plecat din Budapesta la 10 dimineața, am trecut de vamă în 2 ore jumătate și am ajuns în capitala noastră la 10 seara. Așa să tot mergi pe drumurile patriei. Să mergi cu 50 km/h că-s numai localități, să nu poți să depășești că nu-ți permite drumul cu o mulțime de curbe, să mai dai de-o coloană militară și Doamne ferește să n-ai parte de vreun accident că îmbătrânești în mașină.

Cam asta e situația în care se află România în momentul de față, într-o incapacitate inimaginabilă de a se mișca mai repede înainte. Suntem tot în secolul trecut și mă întreb cum de ungurii, croații, muntenegrenii au reușit să aibă o infrastructură de invidiat cu autostrăzi care străbat țara-n două de la un capăt la altul și noi am rămas atât de în urmă? Parcă suntem o țară bananieră din lumea a treia.

Avem un picior în groapă și nu întrevăd prea curând vreo șansă de a ne reveni. Din cauza asta, tot mai des, cochetez cu ideea de a migra spre o lume mai civilizată, într-o țară vestică în care normalitatea e la ea acasă, unde excepțiile de la noi sunt reguli de neclintit pentru ei. Și nu-s singurul care vede o lume mai bună în afara României. Din cauza asta “ne fug valorile” din țară, pentru că oamenii caută o viață mai bună pentru ei, nu pentru România. Din cauza asta, românii aleg să muncească pe meleaguri străine, că aici nu-s plătiți bine și nu au serviciile pe care le merită. Dar cine să vadă?

Apropo de drumurile noastre, am văzut la un prieten pe Facebook că a făcut de la Poiana Brașov până-n București vreo 9 ore și jumătate. Mai bine mergea în Grecia în weekend-ul trecut că tot atâta făcea.

S-ar putea să-ți placă:

1 Comment

Care e salvarea României — stefanrusie.ro 21/Aug/2017 at 6:53 PM

[…] lui Petreanu despre ce înseamnă să circuli pe drumurile patriei (am scris și eu despre drumurile noastre) și parcă m-a lovit puțin inspirația. Probabil nu-i cea mai bună sau cea mai inteligentă, […]

Reply

Loc de dat cu părerea: