CălătoriiPersonalRomâniaTimp liber

Summer trip – Episodul 2

August 1, 2013 0 comments

Marți, dis-de-dimineață, trecând prin Mediaș, am urmat calea spre singurul oraș medieval care încă mai este locuit, Sighișoara, dar înainte să ajungem acolo am făcut un mic ocol neplanificat până la Biserica fortificată de la Biertan, biserică înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO. Aici am realizat că oamenii de acum opt secole nu se bazau numai pe Dumnezeu pentru a se feri de năvălitori, ci își construiau cetăți, biserici și așezări înconjurate de ziduri groase din cărămidă pentru a fi protejați. Ceea ce îi atrage pe oameni la Biertan nu sunt numai bucățile vechi de cărămidă, ci istoria locului, atmosfera plină de liniște, acoperișurile caselor și priveliștea pe care o ai asupra dealurilor verzi.

Sighișoara. Ce pot să spun? Am tot auzit lucruri frumoase despre acest oraș încât mi-am dorit mult să ajung acolo, iar așteptările mi-au fost satisfăcute de cum am coborât din mașină. Imediat după ce ne-am cazat la o pensiune draguță ce se afla la nici 10 minute de centrul istoric, am simțit o atmosferă primitoare datorită locuitorilor săi. Totul avea un iz diferit față de oricare alt oraș în care mai pusesem piciorul. În ciuda faptului că totul era atât de vechi, oamenii pulsau de viață în fiecare parte în care te uitai.

Arhitectura clădirilor și străzile înguste, pavate cu piatră, m-au trimis în alt timp, un timp uitat de vreme și care greu își pune amprenta asupra acelor locuri. Sighișoara e un loc ce trebuie vizitat cel puțin o dată în viață. Primul regret, însă, pe care îl am în legătură cu acest minunat oraș este faptul că am poposit decât o zi aici, iar al doilea e că nu am fost în perioada festivalului medieval.

Printre clădirile și străzile pavate cu piatră  ce formează un adevărat labirint am simțit că mă aflu cu câteva secole în urmă, iar fiecare loc parcă era încărcat de istorie și mister. Mi-aș fi dorit să deslușesc tainele fiecărei părticele de acolo. În miezul nopții, în clipele când mă plimbam pe străduțele înguste simțeam că mă aflu într-o producție cinematografică americană cu vampiri și mă așteptam în orice secundă să sară vreunul de pe o casă drept înaintea mea. Spre deosebire de miezul zile când agitația era starea de spirit ce învelea întreaga cetate, noaptea era totul atât de pustiu și de liniștit încât simțeam un mic fior pe șira spinării. Singurele locații pline de viață mereu sunt terasele ce se găsesc în imediata apropiere a centrului istoric.

În scurta vizită de aici am reușit șă ajungem în Piața Centrală și să urcăm în Turnul cu ceas (chiar dacă aveam oroare de scări din cauza Cetății Poienari), obiectiv ce este și muzeu de istorie și de unde poți admira cu sete orașul aflat acum la picioarele noastre, iar apoi am urcat pe scările din lemn spre Biserica din deal. Ca un mic amănunt, țin să precizez că mi-au plăcut mult plăcuțele din turn pe care erau gravate numele altor orașe ale lumii împreună cu distanța din Sighișoara și până acolo.

Câteva zile petrecute aici sigur ar rupe pe oricine de realitate, dar acest lucru îl voi experimenta cu o altă ocazie căci odată cu apropierea dimineții următoare știam că venise momentul să mă despart de acest loc drag.

UPDATE:

  • Episodul 1 – aici
  • Episodul 3 – aici

S-ar putea să-ți placă:

Loc de dat cu părerea: