ActualitatePersonalRomâniaTimp liber

Viața la țară

September 7, 2016 0 comments

DSC_0490

Conform ultimului recensământ al populației din România (2011), în orașele țării trăiesc aproximativ 55% dintre români, iar la țară cca 45%, dar e aproape imposibil ca cei care își duc viața între betoane să nu aibă rude la țară. Cei mai mulți dintre orășenii din ziua de astăzi s-au născut la țară de unde s-au conformat tendinței impuse de regimul comunist și au migrat ușor-ușor către oraș pentru că astfel găseau mult mai ușor un loc de muncă pentru a-și întreține familiile.

Cred cu tărie că cei care în momentul actual locuiesc la oraș ar da orice pentru a avea o casă la țară. Spun asta pentru că observ că toată lumea vrea să plece din oraș, să evadeze dintre cei patru pereți ai apartamentului care îi îngrădesc libertatea. Am văzut că orice orășean tânjește să meargă pentru a se recrea în aerul nepoluat de la munte și să facă un grătar în curtea din spatele casei deoarece la bloc nu prea are cum să afume atât balconul său, cât și pe cel al vecinilor.

Într-adevăr viața de la oraș e mult mai lejeră decât viața de la țară, dar pentru a putea supraviețui la oraș trebuie să ai un loc de muncă stabil pentru a te întreține, căci aici nu îți dă nimeni de pomană și totul costă, pe când la țară, oamenii pot să aibă grijă de câteva animale și câteva păsări pe lângă care să mai întrețină și o grădină, iar astea le asigură traiul decent și nu au cum să moară de foame chiar dacă duc lipsa banilor.

Pe măsura acestor beneficii ale vieții de la țară, există și numeroase neajunsuri sau lipsuri printre care aș putea enunța lipsa apei curente, situație care se poate remedia cu ajutorul unui hidrofor, lipsa noutăților care la oraș se transmit mult mai ușor, lipsa unor evenimente sau a unor mijloace de relaxare și petrecere a timpului liber, lucrul pământului și întreținerea gospodăriei, etc.

Nu știu dacă multitudinea acestor neajunsuri puse în comparație cu beneficiile aduse de traiul la țară înclină balanța mai mult sau mai puțin, dar cert e că și eu mă gândesc de multe ori să mă întorc acasă chiar dacă știu că acolo nu prea există un viitor atât de luminos ca cel de la oraș. Simt că dorința asta e cumva legată de locurile în care am crescut și în care am copilărit, pentru că altă explicație nu găsesc.

S-ar putea să-ți placă:

Loc de dat cu părerea: