Vreau o viață mai bună. Poate emigrez

Citesc aproape constant tot felul de bloguri, știri, site-uri etc și nu pot să nu observ din ce în ce mai des că românii emigrează în țările vestice pentru că s-au săturat de ceea ce înseamnă România și traiul de aici, unde nimic nu e sigur. Parcă toată migrația asta a românilor e desprinsă chiar din scenariul filmului Atlas Shruggedîn care elitele lumii fug spre a-și construi o nouă viață.

Am mai scris despre migrația românilor acum ceva vreme, dar atunci părea că doar oamenii săraci pleacă la muncă în străinătate, pe când acum chiar și cei mai înstăriți aleg calea pribegiei printre străini pentru că s-au săturat de România în care trăiau, o Românie în care predictibilitatea a rămas doar un vis frumos, unde sănătatea începe să devină un lux și să țină mai mult de norocul sau cunoștințele pe care le are fiecare pentru a face rost de medicamente.

Conaționalii noștri nu fug de drag, ci încearcă să scape de sistemul care lucrează împotriva poporului și care parcă-i sugrumă. În niciun caz nu e vorba de lașitate, ci de o viață mai bună pentru ei și pentru familiile lor. E vorba de educația, sănătatea și beneficiile pe care aici nu le au.

Una dintre cele mai mari temeri ale mele până de curând era legată de grija zilei de mâine pentru că nu știam cu siguranță dacă voi avea o stabilitate financiară. Astăzi am o locuință unde să stau, o mașină cu care să mă deplasez în caz de nevoie, un job cu venituri mai mult decât suficiente care-mi permite să-mi îndeplinesc o parte din dorințe, iar pentru o bună perioadă de timp cred că încă pot să trăiesc fără grija zilei de mâine, dar e ciudat cum ni se schimbă prioritățile și felul în care privim lucrurile.

Dacă în trecut mă gândeam că n-o să am stabilitate financiară, iată că astăzi mi-e teamă de mai multe lucruri în același timp, lucruri pe care încep să le conștientizez când mă gândesc cum ar fi dacă ar veni un alt cutremur în București ca cel din ’77 sau cum ar fi să mă îmbolnăvesc și să ajung într-un spital din România în care nu se găsesc medicamente și din care pot să ies mai bolnav decât am intrat.

Toate gândurile de mai sus mă îndeamnă că poate ar fi momentul să încep să mă uit spre meleaguri mai bune, spre un job în afara României. Poate că anii trecuți aș fi spus tare și răspicat că nu-mi doresc să plec într-o altă țară, dar astăzi cochetez din ce în ce mai mult cu o viață peste hotare, printre străini. Poate nu-i ca acasă, poate n-ai prietenii și familia lângă tine, poate mi-ar fi greu o vreme îndelungată, însă cu siguranță calitatea vieții și interacțiunea cu statul sunt mult mai bune.

Momentan, emigrarea personală e doar la stadiul la idee. Nu știu la ce să mă aștept peste câțiva ani. Cert e că dacă se ivește vreo ocazie de genul ăsta nu-i voi da cu piciorul cum aș fi făcut în anii trecuți, ci o să mă gândesc de mii de ori la avantaje și dezavantaje înainte să iau o decizie finală. În momentul de față talerul balanței înclină în direcția emigrării.

Și poate n-ar fi așa dacă statul și-ar face treaba cum trebuie, dacă statul ar lucra în slujba cetățeanului și dacă printre îndeletnicirile oamenilor politici n-ar mai exista hoția și corupția.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.